Îți construiești singur meniul zilei: o ciorbă, un fel principal de la jar și o garnitură, alese de tine. Adaugi un sos dacă vrei, și până la două extra pe deasupra. Fiecare combinație iese diferit, pentru că alegi tu ce pui în farfurie.

Pui la jar, crocant pe piele, cu cartofi prăjiți la moment și mujdei tras cu ulei, nu doar usturoi zdrobit în apă.

Combinația clasică: ciorbă acrită cum trebuie, apoi mici de pe jar cu cartofi crocanți și muștar iute pe lângă.

Ciorbă de perișoare, apoi pulpă de pui la jar cu orez colorat de curcuma și legume calde, echilibrat cu varză roșie crocantă.

Supă de pui limpede cu tăieței, apoi ceafă frăgezită cu piure cremos de cartofi cu unt și lapte.

Pui întreg, aproape un kilogram, deschis și lăsat pe jar până pielea devine sticloasă. La cuptor puiul iese palid și moale. Pe cărbune din lemn se face altfel: piele crocantă, carne care se desprinde de pe os, fum adevărat în fiecare bucată. E preparatul pentru care oamenii se întorc la Gastrojar. Cu mămăligă și mujdei alături.

Jumătate de pui la jar, pentru când nu ești o masă întreagă. Aceeași pasăre, același foc de lemne, doar porția e mai mică. Piele crocantă, carne suculentă, gust de fum. Cu o mămăligă alături, ai prânzul rezolvat.

Pulpe de pui pe jar de cărbune din lemn. Pulpa are mai multă grăsime decât pieptul, de asta nu se usucă pe foc, ci se rumenește. Le lăsăm până pielea devine crocantă și carnea se desprinde ușor de pe os. Alegerea sigură dacă nu vrei să stai mult pe meniu.

Piept de pui pe foc de lemne. Pieptul e bucata care se strică cel mai ușor: două minute în plus și devine sfoară. De asta stă pe jar exact cât trebuie, cu crustă rumenă afară și carne albă, fragedă înăuntru. Varianta mai ușoară de la grătar, fără sosuri grele.

Aripioare de pui pe jar, nu în friteuză. Prăjite, aripioarele ies grase și moi sub crusta de pane. Pe cărbune din lemn pielea se strânge, se rumenește și devine crocantă, iar grăsimea pică în foc. Fum, sare, degete murdare. Cam asta e ideea.

Ficat de pui tras la tigaie cu usturoi, nu pe grătar. Ficatul cere foc iute și timp puțin, altfel se face tare și amar. Îl lăsăm doar cât să rămână fraged în mijloc, cu usturoiul care se simte din prima furculiță. Se mănâncă fierbinte, cu pâine, cum se mânca acasă.

Ceafă de porc tăiată gros, pusă direct pe jarul de cărbune din lemn. Pe plită sau la cuptor carnea se albește și pierde tot gustul de fum. Pe foc deschis prinde crustă rumenă afară și rămâne suculentă înăuntru. Porție de 200 g, cea mai comandată bucată de pe grătarul nostru.

Cotlet de porc cu osul lăsat pe el, gătit pe jar de lemn. Osul nu e decor: ține carnea suculentă și îi dă gust cât stă pe foc. Multe locuri taie cotletul subțire ca să se facă repede și iese uscat. Al nostru e gros, 300 g, cu crustă afară și suc înăuntru.

Piept de porc cu straturi alternate de carne și grăsime, lăsat mai mult pe jar. Grăsimea are nevoie de timp ca să se topească și să lase carnea fragedă. Grăbit, iese tare. Cu răbdare, iese rumen afară și moale înăuntru. Bucata pentru cine vrea gust plin, nu porție de regim.

Cârnați groși, afumați și picanți, terminați pe jarul de cărbune. Sunt deja afumați, iar focul le mai adaugă un strat de fum și o coajă care pocnește. Iuți cât să ceri încă o bucată de pâine, nu cât să nu mai simți nimic. Merg cu mămăligă și murături.

Cârnați groși după rețetă moldovenească, puși pe jar de lemn. Sunt condimentați apăsat, cu usturoi și piper, așa cum se face în zonă. Pe cărbune se rumenesc și lasă grăsimea în foc, nu în farfurie. Cu mămăligă alături, e mâncarea de duminică.

Cârnați oltenești din trei cărnuri: porc, vită și oaie. Amestecul le dă un gust mult mai apăsat decât un cârnat simplu de porc. Se fac pe jar de cărbune din lemn până crapă coaja. Condiment mult, fum, mămăligă alături.

Două chiftele făcute în casă și coapte la cuptor, nu prăjite în ulei. Chiftelele prăjite absorb uleiul și se îngreunează. La cuptor se rumenesc pe dinafară și rămân pufoase înăuntru. Bune calde, bune și reci a doua zi, dacă mai rămân.

Patru mici de la Aleea Nucilor din Breaza, făcuți la noi pe jar. Sunt cunoscuți în zonă și au compoziția mai apăsată la condiment. Îi punem pe cărbune din lemn, nu pe plită, ca să prindă crustă și fum. Muștar și pâine, atât mai trebuie.

Patru mici clasici, gătiți pe jarul de cărbune din lemn. Diferența nu o face doar compoziția, o face focul: pe plită micii se fierb, pe jar se rumenesc și prind fum. Îi lăsăm până se strâng și pocnesc la apăsare. Cu muștar și pâine, cum se mănâncă micii.

Scăriță de porc ținută la marinat, apoi coaptă încet pe jar. Coastele făcute în grabă rămân tari și se agață de os. Ale noastre stau pe foc până carnea se desprinde singură, cu marinada caramelizată deasupra. Se mănâncă cu mâna, fără scuze.

Pastramă de oaie, gătită pe jarul de cărbune din lemn. Oaia are un gust puternic, care nu se ascunde și nici nu are de ce. Focul deschis îi topește grăsimea și îi lasă marginile rumene. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Ciolan de porc copt până se desface de pe os. Ciolanul nu se gătește repede, are nevoie de ore ca șoricul să se rumenească și carnea să se înmoaie. Îl scoatem cu crustă rumenă deasupra și carne care cade singură din furculiță. Porție serioasă, de împărțit în doi. Sau nu.

Macrou întreg, pus pe jarul de cărbune din lemn. Macroul e un pește gras, iar grăsimea aia are nevoie de foc deschis ca să se topească și să lase pielea crocantă. La cuptor iese moale și miroase greu. Pe jar iese cu marginile arse puțin, fum în carne și fâșii albe care se desfac singure. Lămâie deasupra și gata.

File de somon pe jar de lemne. Somonul se strică din două minute în plus: se usucă și se face făinos. Îl lăsăm pe foc cât să rămână umed în mijloc, cu pielea crocantă dedesubt. Fără sos care să îl acopere, doar sare, lămâie și fum.

File de crap curățat, gătit pe jar de cărbune din lemn. Crapul are reputația de pește cu oase multe și cu gust de nămol, de asta îl ocolește lumea. Fileul curățat și focul de lemne rezolvă amândouă problemele. Carne albă, dulceagă, cu crustă rumenă și fum. Peștele de duminică, făcut cum trebuie.

Merluciu prăjit simplu, în tigaie. E un pește alb, slab, cu gust blând, exact peștele pe care îl mănâncă și cei care spun că nu le place peștele. Se prăjește scurt, cu crustă subțire aurie și carne care se desface în fulgi. Cu lămâie și mujdei alături.

File de cod în pane, făcut ca un șnițel. Codul e un pește alb ferm, care nu se destramă în tigaie cum se întâmplă cu alte specii. Pesmetul iese crocant, iar înăuntru carnea rămâne albă și suculentă. Merge sigur la copii, dar îl comandă la fel de des și adulții.

Hamsii prăjite întregi, cum se mănâncă la mare. Se prăjesc repede, în ulei bine încins, ca să iasă crocante și nu îmbibate. Se mănâncă cu mâna, cu tot cu oscioare, cu lămâie stoarsă deasupra. Gustare de vară, bună și în ianuarie.

Frito Misto, adică un platou de pește și fructe de mare prăjite împreună. Se lasă în ulei încins doar cât trebuie, ca să rămână crocante și să nu se îmbibe. Se pune la mijlocul mesei și se mănâncă cu mâna, de către toți. Comanda potrivită când sunteți mai mulți și nu vă hotărâți.

Piept de pui bătut subțire, trecut prin pesmet și prăjit până se face auriu. Șnițelul gros rămâne crud la mijloc sau se usucă până devine carton. Al nostru e subțire, crocant afară și fraged înăuntru. Porție de 200 g, cu o felie de lămâie alături.

Felii de cașcaval trecute prin pesmet și prăjite scurt, în ulei bine încins. Lăsat prea mult pe foc, cașcavalul curge din pane. Scos la timp, rămâne întreg afară și se întinde când îl rupi. Porție de 150 g, cu mujdei alături.

File de cod trecut prin pesmet și prăjit ca un șnițel. Peștele slab se usucă repede în tigaie, de asta stă puțin și în ulei bine încins. Crustă aurie afară, carne albă care se desface în fulgi înăuntru. Porție de 160 g, cu lămâie și mujdei alături.

Trei aripioare de pui în crustă crispy, cu ardei iute în condiment. Crusta rămâne crocantă, iar carnea suculentă dedesubt. Iuțeala vine după prima mușcătură, nu îți arde gura din start. Cu sos alături, dacă vrei să o mai temperezi.

Trei aripioare de pui în crustă crispy, prăjite în ulei bine încins ca să iasă crocante, nu îmbibate. Crusta subțire ține aripioara suculentă înăuntru, nu o îneacă. Se mănâncă cu mâna, cu sos alături.

Trei fâșii de piept de pui în crustă crocantă, condimentate iute. Aceeași bucată fragedă, doar că lasă căldură în urmă. Se mănâncă cu mâna, cu un sos rece alături.

Trei fâșii de piept de pui în crustă crocantă. Fâșia se face repede și rămâne fragedă, spre deosebire de o bucată groasă care apucă să se usuce. Crocante afară, albe și suculente înăuntru. Comanda sigură când mănâncă și copiii.

Cartofi tăiați și prăjiți la comandă, nu ținuți sub lampă. Crocanți afară, moi înăuntru. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Sferturi de cartof coapte până se rumenesc la colțuri, cu rozmarin și usturoi. Mai puțin ulei decât la prăjiți, mai mult gust. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Cartofi fierți simplu, cu unt și pătrunjel. Garnitura care lasă carnea de pe jar să se audă, fără să acopere nimic. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Piure făcut cu unt și lapte, nu cu apa de la fiert. Iese cremos și se leagă cu zeama de la friptură. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Orez cu legume și curcuma, boabe separate, nu lipite. Galben, ușor, cel mai bun loc pentru zeama de la carne. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Champignon brune trase la tigaie pe foc iute, cu usturoi. Lăsate prea mult, ciupercile lasă apă și se fierb. Astea se rumenesc. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Fasole verde trasă la tigaie cu usturoi, nu fiartă până se face moale. Rămâne verde și crocantă sub dinte. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Amestec de legume trase la tigaie, cu porumb, ardei și fasole. Garnitura ușoară de lângă o bucată grasă de pe jar. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Ciorbă de burtă fiartă încet, până burta se face fragedă și zeama se leagă. Grăbită, burta rămâne tare și ciorba subțire. A noastră vine acrită cât trebuie, cu smântână și ardei iute alături. Porție de 400 g, cât o masă.

Ciorbă de perișoare cu carne și orez, fierte direct în zeamă, nu separat. Așa își lasă gustul în ciorbă, nu în apa de la fiert. Acrișoară, cu leuștean deasupra. Farfuria de care ai nevoie iarna.

Supă limpede de pui, cu tăieței și zarzavat. Cubul de supă face zeamă galbenă și sărată, atât. Oasele de pui fierte încet fac altceva: gust rotund și supă care chiar te pune pe picioare.

Cartofi fierți în coajă și tăiați felii după ce se răcesc, nu cubulețe care se sfărâmă în borcan. Ceapă roșie, măsline și ou, cu uleiul și oțetul puse cât cartoful e încă cald, ca să tragă gustul. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Vinete coapte și tocate cu cuțitul, nu date la blender, cu ceapă crudă tăiată mărunt. Rămân bucăți care se simt, nu pastă. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Aceleași vinete coapte și tocate, dar legate cu maioneză. Iese mai cremoasă și mai dulce, pentru cine găsește ceapa prea aspră. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Ciuperci tăiate și legate cu maioneză, cu usturoi puțin în spate. Cremoasă, rece, bună pusă pe pâine. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Fasole fiartă și frecată până se face pastă, cu ceapă călită deasupra. Simplă, sățioasă, exact cum se face la noi. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Năut frecat cu tahini, lămâie și usturoi. Varianta ușoară de gustare, bună cu pâine caldă și cu ardei copți. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Castraveți, gogoșari și gogonele, acre cât trebuie. Lângă mici sau cârnați, nu sunt opționale. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Ardei capia copți până pielea se pârlește, apoi curățați. Dulci, moi și cu gust de fum. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Ciuperci murate, tari și acrișoare. Se pun lângă o bucată grasă de pe jar și taie din greutate. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Varză roșie tăiată subțire, cu oțet și ulei. Crocantă și acrișoară, taie din grăsimea de pe grătar. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Varză albă tăiată fin, cu oțet și ulei, nu înecată în dressing. Merge cu absolut orice de pe jar. Prețul e la 100 g, adaugi de câte ori ai nevoie.

Chiflă ciabatta, cu coajă subțire și miez cu găuri. Bună pentru ștersul farfuriei, adică pentru cea mai bună parte a mesei.

Mămăligă fiartă și amestecată până se leagă, nu turnată din pungă. Caldă, densă, locul unde se adună toată zeama de la carne.

Maioneză cu usturoi, groasă cât să stea pe cartof fără să curgă.

Sos BBQ afumat și ușor dulce, pentru coaste, aripioare și cartofi prăjiți.

Sos iute piri-piri, pentru cine vrea încă un strat de foc peste ce a luat de pe jar.

Muștar clasic. Lângă mici nu se pune întrebarea, se pune muștarul.

Mujdei de usturoi, făcut proaspăt. Peste pui la jar sau peste mămăligă, cum se face.